Număr unic de urgență pentru copii – 119

Numărul 119 este destinat semnalării cazurilor de abuz, exploatare, neglijare copilului și este parte integrantă din Programul Național de Suport al Guvernului pentru copiii, „DIN GRIJĂ PENTRU COPII”, adoptat prin OUG. Nr. 105/2021.

La acest număr pot suna copiii aflați în situații de abuz, exploatare sau neglijare, părinții, rudele sau cetățenii care au cunoștință de astfel de cazuri, 24/24 ore.

Scopul acestui număr unic la nivel național este de a depista și interveni cu specialiști din domeniul protecției copilului, în timp real în situațiile în care integritatea fizică și psihică a copiilor este în pericol.

Numărul 119 beneficiază de o infrastructură complexă de intervenție specializată și suport pentru copii, în timp real:

  • operatorii call-center utilizează o platformă digitală integrată, interconectată cu numărul 112.
  • fiecare apel este monitorizat, gestionat în baza unor proceduri clare și niciun caz nu poate fi închis fără soluționare.
  • există echipe mobile de intervenție specializată ale DGASPC în fiecare județ din țară formate din specialiști în protecția copilului, care intervin în timp real 24/24 ore,
  • în situațiile de risc imediat la adresa vieții copilului, numărul 119 este interconectat cu numărul unic de urgență 112, care preia cazurile în regim special,
  • în situațiile în care copiii necesită doar suport psiho-emoțional, sunt transferați telefonic către echipele de psihologi existente la nivelul tuturor DGASPC din țară.

Abuzul fizic

Abuzul fizic poate fi orice act de violență (accidental sau intenționat) care are ca rezultat rănirea unui copil. Acestea pot include lovirea cu pumnii, loviturile cu picioarele, scuturarea, înjunghierea, aruncarea, mușcarea, sufocarea, arderea sau lovirea (cu palma sau un obiect, cum ar fi o curea).

Abuzul fizic poate duce la:

  • Vânătăi, arsuri, tăieturi/zgârieturi
  • Leziuni interne, posibile leziuni ale creierului
  • Oasele rupte, entorsele, articulațiile dislocate
  • Daune emoționale și psihologice
  • Vătămare pe viață și/sau deces

Semnele de abuz fizic:

  • Răni/leziuni la copil mic, care încă nu se deplasează singur
  • Leziuni vizibile și grave
  • Leziuni în diferite stadii de vindecare pe diferite suprafețe ale corpului care sunt inexplicabile sau explicate într-un mod care nu are sens
  • Forme distincte de vânătăi și răni
  • Frecvența, momentul și istoricul accidentărilor (frecvente, după weekend, vacanțe, absențe la școală).

Semnele comportamentale ale abuzului fizic:

  • Agresivitate față de semeni, animale de companie, animale
  • Pare să se teamă de părinți sau de alți adulți
  • Frica, retragerea, depresia, anxietatea
  • Poartă mâneci lungi în afara sezonului
  • Teme violente în fantezie, artă etc.
  • Coșmaruri, insomnie
  • Raportează accidentări, disciplină severă
  • Imaturitate, extreme emoționale și comportamentale
  • Comportament sau atitudini autodistructive.

Abuzul emoțional

Abuzul emoțional este categoria cel mai dificil de definit și, din păcate, cel mai dificil tip de abuz de investigat. Exemplele includ critici dure, injurii sau comentarii derogatorii, rușine, amenințări, eventual, expunerea copiilor la violență domestică.

Abuzul emoțional include:

  • Respingerea sau ignorarea: a-i spune unui copil că este nedorit sau neiubit, dezinteres față de copil, putină afecțiune sau deloc, nevalidarea sentimentelor copilului
  • Rușinarea sau umilirea: numirea copilului, înjosirea, mustrarea, batjocorirea, folosirea unui limbaj sau luarea unor măsuri care vizează sentimentele de valoare de sine ale copilului
  • Terorizarea: acuzarea, insultarea, pedepsirea sau amenințarea cu abandonul, vătămarea sau moartea, pregătirea unui copil pentru eșec, manipularea, profitarea de slăbiciunea copilului sau dependența de adulți, calomnie, țipete
  • Izolarea: ținerea copilului departe de semeni și activitățile pozitive, limitarea copilului într-o zonă redusă, interzicerea jocului sau a altor experiențe
  • Coruperea: implicarea copilului în acte criminale, minciuni pentru a justifica acțiuni sau idei, încurajarea comportamentului neadecvat amenințări, eventual, expunerea copiilor la violență domestică.

Semnele fizice ale abuzului emoțional:

  • Întârzieri în dezvoltare
  • Enurezis nocturn/diurn (pipi în pat/haine),
  • Tulburări de vorbire
  • Probleme de sănătate precum ulcere, tulburări ale pielii
  • Obezitatea și fluctuația greutății.

Semnele comportamentale ale abuzului emoțional:

  • Obiceiuri precum suptul degetului, mușcatul, legănatul
  • Tulburări de învățare și de dezvoltare
  • Exagerat de conform sau defensiv
  • Emoții extreme, agresivitate, retragere
  • Anxietăți, fobii, tulburări de somn
  • Comportamente distructive sau antisociale (violență, cruzime, vandalism, furt, înșelăciune, minciună)
  • Comportament neadecvat pentru vârsta copilului (prea adult, prea infantil)
  • Gânduri și comportamente suicidale.

Abuzul sexual

Abuzul sexual poate include atingerea inadecvată, a fi forțat să facă sex sau să se angajeze în acte sexuale, să fie forțat să vizioneze pornografie, să  fie forțat să se prostitueze sau ca cineva să se expună la un copil.

Acesta poate fi:

  • Abuz fără contact
  • A face un copil să vadă un act sexual
  • A face un copil să vadă sau să arate organe sexuale
  • Vorbire sexuală inadecvată
  • Abuz de contact
  • Mângâiere și sex oral
  • Penetrare
  • A face copiii să facă un act sexual
  • Exploatarea
  • Prostituția infantilă și pornografia infantilă.

Semnele fizice ale abuzului sexual:

  • Dificultate de a sta, mers, probleme intestinale
  • Lenjerie de corp ruptă, pătată, însângerată
  • Sângerări, vânătăi, dureri, umflături, mâncărimi ale zonei genitale
  • Infecții frecvente ale tractului urinar
  • Orice boală cu transmitere sexuală sau simptome asociate.

Semnele comportamentale ale abuzului sexual:

  • Raportează abuz sexual
  • Nu dorește să se schimbe (de exemplu, pentru educație fizică)
  • Retras, deprimat, anxios
  • Tulburări de alimentație
  • Agresivitate, relaționează deficitar cu colegii, delincvență
  • Imagine de sine slabă, îngrijire slabă corporala, lipsă de încredere
  • Absenteism brusc, declin în performanța școlară
  • Abuzul de substanțe, fuga de acasă, imprudența, încercările de sinucidere
  • Tulburări de somn, teama de a se culca, udarea patului, coșmaruri
  • Comportament sexual, masturbare excesivă
  • Comportamente liniștitoare neobișnuite sau repetitive (spălarea mâinilor, ritmul, legănarea etc.)
  • Comportament sexual sau cunoștințe avansate sau neobișnuite.

Neglijarea

Neglijarea lipsa de a asigura anumite necesități de bază ale vieții, inclusiv hrană/apă, un adăpost adecvat sau o supraveghere adecvată. A nu primi îngrijiri medicale sau a nu fi dus la școală poate fi, de asemenea, clasificat drept neglijență.

Semne generale:

  • Îmbrăcăminte de mărime greșită, deteriorată, murdară sau nepotrivită pentru vreme
  • Adesea flămând, depozitează mâncare, caută mâncare, poate chiar să prezinte semne de malnutriție (cum ar fi burta întinsă, oasele proeminente)
  • Greutate corporală foarte mică, înălțime comparativ cu vârsta
  • Adesea obosit, somnoros, apatic
  • Probleme de igienă, miros corporal
  • Vorbește despre îngrijirea fraților mai mici, despre lipsa unui îngrijitor acasă
  • Probleme medicale și dentare netratate, imunizări incomplete
  • Absenteism, teme deseori incomplete, schimbări frecvente de școală.

Neglijarea fizică:

  • Părăsirea sau refuzul custodiei unui copil sau lăsarea unui copil în custodia altuia zile sau săptămâni la un moment dat
  • Eșecul de a oferi suficiente alimente și băuturi sănătoase
  • Nefurnizarea de haine adecvate vremii
  • Neasigurarea unei igiene personale adecvate
  • Eșecul de a supraveghea un copil în mod corespunzător
  • Expunerea unui copil la medii sau situații nesigure/insalubre.

Neglijarea emoțională:

  • Ignorarea nevoii copilului de atenție, afecțiune și sprijin emoțional
  • Expunerea unui copil la violență extremă sau frecventă, în special violență domestică
  • Permiterea unui copil să consume droguri, alcool sau să se implice în infracțiuni
  • Menținerea unui copil izolat de prieteni și de cei dragi.

Neglijarea nevoilor medicale:

  • Nu este dus copilul la spital sau la un specialist corespunzător pentru o boală gravă sau rănire
  • Privarea unui copil de tratamentul necesar
  • Nu oferă îngrijiri medicale și stomatologice preventive
  • Nerespectarea recomandărilor medicale pentru un copil.

Neglijarea nevoilor educaționale:

  • Permiterea unui copil să lipsească prea mult de la școală
  • Nu înscrie un copil la școală (sau nu oferă o educație comparabilă la domiciliu)
  • Privarea unui copil de serviciile de educație specială necesare